Traducerea in timp

In mod obisnuit, traducerea, chiar traducere literara, nu se face la un nivel atat de inalt si deliberat. Ea isi propune sa importe si sa naturalizeze continutul textului sursa si sa simuleze pe cat posibil forma de executare originala a acelui continut.

La drept vorbind, orice act de traducere, in afara de traducerea simultana cu castile la ureche, este un transfer dintr-un trecut intr-un prezent. Traducerea obisnuita incearca sa produca un text pe care un om strain l-ar fi scris daca ar fi lucrat in limba noastra acum.

Traducatorul poate pretinde ca este imposibil sa transferi sensuri atat peste barierele diferentelor de limba cat si in timp. El poate insista asupra purei orizontalitati. Aceasta poate fi realizata fie traducand numai texte contemporane, fie cautand sa potrivesti timpul limbii receptor cu cel al sursei.

De exemplu, desi scrie in ziua de azi, traducatorul isi propune sa-l traduca pe Spenser in castiliana secolului al XVI-lea. El produce o versiune din Marivaux in rusa secolului al XVIII-lea sau transpune jurnalul lui Pepys in japoneza secolului al XVII-lea. Sa presupunem ca traducatorul poate sa produca, in fapt, un vocabular si o gramatica corespunzatoare, iar in virtutea eruditiei lui sintactice si lexicale, el poate traduce Werther in olandeza sau bengali in anii 1770. Nu se foloseste nici un idiom mai recent si nicio expresie ulterioara. Dar se poate aplica acest artificiu al retrospectiei la propriul sau simt al textului, atat in original cat si in transcrierea lui?

Traducatorul poate alege cuvantul sau constructia gramaticala potrivite, dar el le cunoaste istoria ulterioara. Anumite incercari de sincronism constituie totusi dintre cele mai relevante episoade din istoria traducerii.

Cum mintea omeneasca poate visa viitorul, tot asa poate remodela si trecutul. Adoptand celebra definitie a lui Novalis dupa care traducatorul este “poetul poeziei”, Borchardt concepea traducerea ca avand o autoritate unica in fata timpului, traducatorul putand propune si chiar infaptui o dezvoltare alternativa pentru propria limba si cultura.